Obiectul controlului de constitutionalitate a fost constituit de Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 37/2009 privind unele masuri de imbunatatire a activitatii administratiei publice.
Din formularea si motivarea sesizarii rezulta explicit vointa autorilor acesteia de a supune controlului de constitutionalitate, pe langa legea de aprobare, insasi ordonanta de urgenta. Sub acest aspect, in jurisprudenta sa, Curtea a stabilit ca ordonantele Guvernului aprobate de Parlament prin lege inceteaza sa mai fie acte normative de sine statatoare si devin, ca efect al aprobarii de catre autoritatea legiuitoare, acte normative cu caracter de lege, chiar daca, din ratiuni de tehnica legislativa, alaturi de datele legii de aprobare, conserva si elementele de identificare atribuite la adoptarea lor de catre Guvern.
Dispozitiile din Legea fundamentala pretins incalcate sunt urmatoarele: art. 1 alin. (3) si (5) privind Statul roman, art. 11 care reglementeaza raporturile dintre dreptul international si dreptul intern, art. 16 alin. (1) care consacra principiul egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari, art. 20 alin. (1) referitor la principiul interpretarii si aplicarii dispozitiilor constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte, art. 41 alin. (1) potrivit carora dreptul la munca nu poate fi ingradit, iar alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului de munca este libera, art. 54 alin. (2) cu referire la cetatenii carora le sunt incredintate functii publice, precum si militarilor, care raspund de indeplinirea cu credinta a obligatiilor ce le revin, scop in care depun juramantul cerut de lege, art. 61 alin. (2) care instituie principiul bicameralismului Parlamentului, art. 76 alin. (3) referitoare la adoptarea legilor cu procedura de urgenta, art. 79 privind Consiliul Legislativ, art. 111 alin. (1) teza finala care prevede ca in cazul in care o initiativa legislativa implica modificarea prevederilor bugetului de stat sau a bugetului asigurarilor sociale de stat este obligatorie solicitarea informarii, art. 115 alin. (4) si (6) care stabileste conditiile in care pot fi adoptate ordonante de urgenta si art. 120 alin. (1) care consacra principiile de baza ale administratiei publice locale.
Curtea Constitutionala a statuat in mod constant in jurisprudenta sa ca viciul de neconstitutionalitate a unei ordonante simple sau ordonante de urgenta emise de Guvern nu poate fi acoperit prin aprobarea de catre Parlament a ordonantei respective. In consecinta, legea care aproba o ordonanta de urgenta neconstitutionala este ea insasi neconstitutionala.
Tinand cont de existenta viciului de neconstitutionalitate extrinseca, constand in emiterea de catre Guvern a unei ordonante de urgenta intr-un domeniu care, potrivit art. 115 alin. (6) din Constitutie, este sustras competentei sale, Curtea constata ca examinarea celorlalte critici de neconstitutionalitate a Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 37/2009 nu mai este necesara.
Pentru aceste motive, Curtea constata ca Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 37/2009 este neconstitutionala.