Prin cererea inregistrata pe rolul Curtii de Apel Cluj - Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal reclamanta Societatea Comerciala KART CONSTRUCT - S.R.L. Cluj-Napoca a solicitat, in contradictoriu cu paratul Guvernul Romaniei, anularea revederilor art. 3 alin. (1) din Hotararea Guvernului nr. 977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, precum si a prevederilor art. 3 alin. (1) din Hotararea Guvernului nr. 978/2003 privind taxa pentru serviciul public de televiziune.
Reclamanta a aratat ca prevederile a caror nelegalitate a fost invocata cuprind obligatia microintreprinderilor cu sediul in Romania de a plati pentru sediul social o taxa lunara privind serviciul public de radiodifuziune si televiziune, indiferent daca sunt sau nu beneficiare ale acestor servicii.
Reclamanta a considerat ca prevederile atacate sunt neconforme cu prevederile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea si functionarea Societatii Romane de Radiodifuziune si Societatii Romane de Televiziune, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si cu cele ale art. 2 pct. 40 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, dat fiind faptul ca obligatia ar fi trebuit sa fie prevazuta doar in sarcina persoanelor juridice care beneficiaza, in orice modalitate, de serviciile publice respective, o atare distinctie fiind facuta de altfel in reglementarea corespunzatoare persoanelor fizice.
ICCJ a retinut ca, in conformitate cu art. 108 alin. (2) din Constitutie, hotararile se emit pentru organizarea executarii legilor, si rezulta faptul ca cele doua hotarari ale Guvernului, nr. 977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune si, respectiv, nr. 978/2003 privind taxa pentru serviciul public de televiziune, nu au aplicat in mod corect in art. 3 alin. (1) dispozitiile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, care, asa cum s-a mentionat, face distinctie in ceea ce priveste plata taxelor pentru serviciul public de radiodifuziune si televiziune intre persoanele juridice beneficiare si cele care nu au calitatea de beneficiar al acestor servicii.
A interpreta in sens contrar, fara a se face aceasta distinctie, inseamna a impune plata acestor taxe, spre exemplu, si persoanelor juridice carora legiuitorul le recunoaste dreptul de a-si suspenda temporar activitatea sau de a declara ca nu desfasoara activitate la sediul social, or, acest lucru nu este posibil, aducandu-se prejudicii acestor persoane juridice, acestea fiind vatamate practic in drepturile lor.
Prin urmare, sentinta pronuntata de instanta de fond este nelegala si netemeinica, astfel ca, tinand seama de cele retinute anterior, precum si de dispozitiile art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, si de dispozitiile art. 312 alin. (1) teza I coroborate cu art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila, se va admite recursul declarat de recurenta-reclamanta si se va casa sentinta atacata.
Pe fondul cauzei, in raport cu dispozitiile art. 18 alin. (1) coroborate cu art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare urmeaza sa fie admisa actiunea reclamantei si sa se dispuna anularea prevederilor cuprinse in art. 3 alin. (1) din Hotararea Guvernului nr. 977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune si in art. 3 alin. (1) din Hotararea Guvernului nr. 978/2003 privind taxa pentru serviciul public de televiziune.
Reclamanta a aratat ca prevederile a caror nelegalitate a fost invocata cuprind obligatia microintreprinderilor cu sediul in Romania de a plati pentru sediul social o taxa lunara privind serviciul public de radiodifuziune si televiziune, indiferent daca sunt sau nu beneficiare ale acestor servicii.
Reclamanta a considerat ca prevederile atacate sunt neconforme cu prevederile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea si functionarea Societatii Romane de Radiodifuziune si Societatii Romane de Televiziune, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si cu cele ale art. 2 pct. 40 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, dat fiind faptul ca obligatia ar fi trebuit sa fie prevazuta doar in sarcina persoanelor juridice care beneficiaza, in orice modalitate, de serviciile publice respective, o atare distinctie fiind facuta de altfel in reglementarea corespunzatoare persoanelor fizice.
ICCJ a retinut ca, in conformitate cu art. 108 alin. (2) din Constitutie, hotararile se emit pentru organizarea executarii legilor, si rezulta faptul ca cele doua hotarari ale Guvernului, nr. 977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune si, respectiv, nr. 978/2003 privind taxa pentru serviciul public de televiziune, nu au aplicat in mod corect in art. 3 alin. (1) dispozitiile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, care, asa cum s-a mentionat, face distinctie in ceea ce priveste plata taxelor pentru serviciul public de radiodifuziune si televiziune intre persoanele juridice beneficiare si cele care nu au calitatea de beneficiar al acestor servicii.
A interpreta in sens contrar, fara a se face aceasta distinctie, inseamna a impune plata acestor taxe, spre exemplu, si persoanelor juridice carora legiuitorul le recunoaste dreptul de a-si suspenda temporar activitatea sau de a declara ca nu desfasoara activitate la sediul social, or, acest lucru nu este posibil, aducandu-se prejudicii acestor persoane juridice, acestea fiind vatamate practic in drepturile lor.
Prin urmare, sentinta pronuntata de instanta de fond este nelegala si netemeinica, astfel ca, tinand seama de cele retinute anterior, precum si de dispozitiile art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, si de dispozitiile art. 312 alin. (1) teza I coroborate cu art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila, se va admite recursul declarat de recurenta-reclamanta si se va casa sentinta atacata.
Pe fondul cauzei, in raport cu dispozitiile art. 18 alin. (1) coroborate cu art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare urmeaza sa fie admisa actiunea reclamantei si sa se dispuna anularea prevederilor cuprinse in art. 3 alin. (1) din Hotararea Guvernului nr. 977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune si in art. 3 alin. (1) din Hotararea Guvernului nr. 978/2003 privind taxa pentru serviciul public de televiziune.